Doua Parale

Si uite-ma ca am revenit...am decis sa continui sa scriu gandurile unui copil pierdut printre maturi...in postarea aceasta inca nu stiu ce voi scrie...sau despre ce...pentru ca nici eu nu stiu ce e cu mine... In lumea in care ma aflu in momentul de fata vad multa lume cazuta la pamant,multa neincredere...am ajuns undeva unde abia ma tin in picioare si ma lupt cu rautatea oamenilor,dar si cu orgoliul meu.m-am oprit la mijlocul unei scarii si acum trebuie sa hotarasc:urc mai departe sau cobor....am abosit:.acolo jos ma asteapta tristetea,deziluzii,poate chiar pierderea unor persoane dragi...acolo sus...nu stiu ce e..poate e mai bine.sau nu.sau poate acolo cineva chiar ma aude si vede ca ma inec in lumea asta lipsita de sanatate,de rabdare,de putere de a merge mai departe. Inca nu m-am intrebat daca mi-e bine ,daca mai am o minidoza de vise,daca mai am rabdare,sau daca mi-e sete.acum am doua stari total paralele:una in care ma gasesc total descurajata si foarte departe de adevaratul sentiment...iar alta in care ma simt atat de bine.mi s-a mai implinit un vis si am vazut cum durerea mi-a zburat catre nori..am uitat de tot....azi am descoperit un alt prieten...unul pe care nu l-am vazut niciodata asa cum este el...:-jazi m-am vazut inconjurata de ei...de prietenii mei..si m-am simti atat de...:-??...oricum imbratisarea o voi pastra pana la urmatoarea...Pentru mine,pentru ei si pentru ceilalti voi inventa puterea sa urc pana acolo sus,nu voi renunta eu doar pentru ca un vis s-a spulberat si doar pentru ca simt ca nu pot merge mai departe...acolo sus sper ca voi putea respira in voie...si unde sper;adica nu sper...voi castiga increderea unui vechi prieten pierdut prin niste amintiri vechi..asta pentru ca nu putem renunta la acestea doar pentru un stupid lucru si acela fiind orgoliul. Acum lumina s-a stins si fericita zambesc...am ajuns la concluzia ca voi urca pana sus indiferent de ceea ce ma asteapta..acum:PUBLICITATE!voi reveni cu amanunte ,in cateva zile, despre cum e lumea acolo sus...