Sfarsit

Imi pare rau ca trebuia sa revin asa trist...dar datorez niste explicatii prietenilor mei;si niste scuze pentru modul in care m-am comportat.Iertati-ma!dar nu m-ai pot....

Sufletul imi e strain..mintea nu imi asculta inima..corpul meu imi da semnale de alarma..starea mea de spirit:-j e jalnica si eu nu reusesc sa le impac ca sa imi fie bine...

Am fost intrebata de multe ori de ce scriu aici...raspunsul:aici toata lumea asculta,citeste si trage concluzii..si nimeni nu imi da replici care nu isi au rostul.

M-am saturat sa astept momentul in care voi primi vestea buna:"venim acasa"..probabil ca din cauza asta ma simt asa..atat de singura!m-am saturat sa lupt de una singura impotriva intregii lumi...m-am saturat sa ma prefac in fata tuturora ca imi e bine..nu mi-e deloc bine..DA!Mi-e dor!mi-e dor de ai mei...mi-e dor de o masa calda...mi-e dor de vorbele ei..mi-e dor de ea...toata copilaria mea s-a sfarsit tragic..toata inocenta s-a transfomat in ura..urasc cand aud "am fost cu mama la..." sau "m-a certat tata"...urasc sa stiu ca unii nu pretuiesc tot ceea ce au..iar eu cer un lucru atat de banal pentru ei si atat de important pentru mine.

As fi vrut sa fie ai mei langa mine,sa ma vada cum cad si cum ma ridic;sa ma invete sa ma bucur de viata nu doar sa supravietuiesc.

Asta am..am cazut a treia oara jos si se pare ca de aici nimeni nu ma poate scoate..viata mea atarna intr-un fir de ata si nu mai am putere sa lupt singura fara ea,fara mamica mea...aveam o mama de imprumut dar baiatul ei mi-a luat-o..nu s-a gandit macar o clipa ca doar ea ma m-ai putea alina...

PS:aici se va sfarsi totul: