Monolog

Si da..uite'ma ca am ajuns unde mi'am dorit indotdeauna sa nu ajung...si poate ca am luptat dar nu indeajuns .. Cum as putea sa spun ca nu ma doare? Nu pot sa ma obisnuiesc cu nimic din ce se afla în jurul meu! Ce fac acum? Uite-te la noi! Suntem 2 tinere, extrem de afectuoase, dar cu propriile drame personale care se aseamana prin efortul pe care il depunem sa facem o alta persoana fericita, fara a sta sa ne gandim la reciprocitate neaparat sau la cat de mult merita, in general. In sufletul nostru conteaza si asta face diferenta. Stii ca la mod social suntem doar niste idioate, nu? Dar noua nu ne pasa niciodata de asta. Adica de noi insine. Decat cum suntem vazute prin ochii acelei persoane. Cat de mult ne recunoaste valoarea si cat de mult apreciaza ceea ce facem. Avem aici nu altruism, ci un soi de egoism de buna calitate. Gandim, simtim, vrem, intrebam... doar ca la un nivel mult, mult mai intens decat altii. - Simt ca pierd controlul... - Atunci ai incredere in mine, o sa te ghidez eu. - In ce directie? - Buna intrebare... - Ai si raspuns? - Nu. Nu stiu. Inainte sa-ti devin ghid, ai incredere in mine ca fac totul pentru binele tau. - Sigur nu e si vreun interes ascuns? - Altceva nu conteaza! -Preiau controlul.. -Asteapta pana maine dimineata!