Viata e facuta din decizii.
Din directii.
Din strazi si intersectii.
Exista mereu o cale usoara.
Decizia oamenilor comozi.
A celor care nu vor sa mearga mult.
Insa exista mereu posibilitatea de a se termina aceasta strada.
De a se impotmoli.
De a nu mai putea sa aleaga directia.
Pentru ca nu mai gaseste intersectia…
Si atunci?
Oricat ar vrea sa se intoarca pe drumul cel bun, chiar daca mai lung si mai anevoios, ramane suspendat pe o strada fara directie.
Fara intersectii.
Timp suspendat departe de cei dragi, departe de strazile aglomerate si intersectiile in care se aud claxoanele si sirenele masinilor.
Departe de ceea ce iubesti, de ceea ce iti place si de ceea ce iti doresti…
Departe de realitate…
Cat va dura?
Cum se va termina?
Ce va face dupa?
Stiu doar ca eu raman aici, pe drumul meu – chiar daca e lung si pare fara directie.
Stiu ca timpul meu e bine ancorat in realitate, chiar daca uneori e cruda.
Si mai stiu ca nu am sa uit, nu am sa ma indepartez… Am sa astept.
Poate ca strazile noastre se vor intersecta…
Am asteptat cu nerabdare sa vina clipa asta..partea urata este ca nu a existat un ramas bun.Dar cineva acolo sus a vrut sa fie asa. Acum nu imi ramane decat sa uit.. Si ce bine ca s-a terminat.Si ce bine ca am umerii goi..liberi pentru fericirea mea.
Nimic nu este egal cu Nimic.
1=1 :)
ReplyDelete