Nu am avut carnetelul la mine sa notez nimic , dar amintirile raman.Si in 24 de luni nu m-am gandit niciodata daca am primit sau daca am dat , pentru ca pur si simplu peretii inchisorii mele nu exista.
Impreuna putem trai pe mai multe planuri,putem depasi frontierele vietii. Cand suntem suparati ca nu putem raspunde asteptarilor , tot impreuna suntem. Impartim aceleasi vise, aceeasi oameni, aceleasi bucurii, aceleasi sentimente.Acum , cand concretul alearga dupa noi cu viteza luminii , nu ne ramane decat sa recunoastem ca habar nu mai avem sa traim cu o singura mana, cu un singur creier,dar mai ales cu o jumatate de inima.
M-am convins... sau m-ai convins.Totul se invarte in jurul unui " Iubi" despre care lumea crede ca are dreptul sa zica ceva. In fond nimeni nu stie nimic. Nimic despre care eu sa nu cunosc.
No comments:
Post a Comment