Zambet de toamna

Deja imi merge mult mai bine.Ii am langa mine pe ai mei,am gasca mereu langa mine si toata natura e de partea mea.Soarele imi bate in geam dimineata cu putere,chiar daca e toamna.Sunt fericita ca am lasat la o parte indiferenta si zambesc mai mereu..Chiar daca mai "fug "de privirea unor persoane speciale... Si cum niciodata fericirea nu este completa,exista si umbre de tristete si dezamagire. Poate ca sunt blestemata sa nu am parte de zambetul tau.Dar totusi de ce ai facut asta?A fost o razbunare cruda si fara sens.Si asta a avut urmari serioase...Printre asternurile negre zboara fluturi tristi.Pana si vantul parca sufla mai cu putere ca de obicei.Si in curand natura se va dezlantui.Si verdele se va transforma in cenusa...sau in flacari. Nu m'ai lasat sa fiu langa tine,sa iti ofer un umar,un suflet care asculta fara sa condamne.M'ai tratat asa cum ai facut'o.Poate ca nu ti'ai dat seama cat ma ranit.Asta m'a durut.Dar cine sunt eu sa condamn?Sunt doar o simpla colega de banca care si'a bagat nasul unde nu'i fierbea oala.Scz pt asta.Nu se va m'ai repeta. Stiu...suntem actori cu scene pe care nu le'am mai repetat.Dar daca ti'era teama poate ca am fi putut trece impreuna peste asta.Ce'a fost ,a fost.Acum e doar razboi.A ramas un zambet de toamna... PS:zambetul de copil

ma facea fericita

-------------------------------------------------------------------------

"Draga verde , nu vreau sa ne schimbam nu vreau sa te pierd iar . Nu nu vreau . Mi-e bine cand ma iubesti toata ziua Dar nu mi-e bine cand stiu ca te alung din propria cauza . Te iubesc ca pe tine , ca pe draga mea prietena , ca pe prietena cea mai buna , ca pe sora mea . Ca pe verdele meu . "

Referitor la cei'i mai sus.."ce vina au altii ca tu esti suparata?"