Se apropie..

Ma gandeam oare sa-mi fac un jurnal al vietii mele tulburatoare…dar daca stau sa analizez… de ce sa imi sugrum amintirile reci si dulci intr-un spatiu atat de inchis, lipsit de vitalitate, sa il fixez in niste pagini albe, reci, inselatoare… si asa multi pot zice “Vai ce frumos si interesant scrii!” dar de fapt sa fie doar o falsa apreciere…crezand ca sunt “predestinata” sa indur… nu sa adulmec si eu viata prin sangele din vene… sa simt intr-adevar dinamismul in intreaga lui putere si sa evadez din acel “destin” scris ce imi constrange cursul vietii si imi impiedica calea de a opta spre un trai frmos si decent… o sa scap din aceasta sfera destul de tensionanta si plina de interese incat o sa va doriti sa va agatati usor de mine, sa va “salvez” din viata cenusie pe care o inhalati… Traim intr-un timp incert, unde totul se confunda, contrastele se fac din ce in ce mai sterse sau mai accentuate, iar noi visam la o lume mai “buna”… Visati oameni buni la ce doriti, dar aparentele te inneaca intr-un pahar de gheatza si te imbata cu fiori de sticla… Pacatul iti devoreaza sufletul si mintea, vrei sa plonjezi spre o scapare dar inoti in neliniste si gol rezultatul fiind anihilat si starpit de timp. Poate va intrebati de ce mai in toate postarile mele exprim lucruri aparent triste… dar ma axez atat de mult in jurul realitatii incat numai tin cont de acea fericire rezervata cu picatura… Nu imi irosesc viata nici nu o condamn, dar altfel nu o “pot gusta” pentru ca circumstantele nu-mi dau de ales… Eu am plecat sa imi ard visurile cenusii …raman urme dar ca si fumul de tigara se risipesc…