Doar Eu si nebuneala din mine.
Nu pot sa cred cum secundele trec ca nisipul printre degete si cat timp a trecut de atunci.
Sparg ,tip, lovesc , urlu … Cateodata imi vine sa renunt la tot ; nebuneala asta ma omoara incetul cu incetul.
Ma macina atatea intrebari si de fiecare data ma intreb “oare chiar se merita ?” .
Pentru ce mai tin capul sus ?Nu pot sa te ascult sau sa te vad.As vrea sa am o pereche de ochi prin care sa nu vad prapadul.
Ezitarile imi seamana indoiala in suflet impotriva vointei mele.
“Oare ce mai asteapta ?Oare ce mai astept? “
Probabil ca raspunsul e frica sau … asta e doar un alt joc prostesc? “Oare nu cumva am cumparat crema inainte sa gust?Oare nu cumva am sarit fara parasuta ?”
No comments:
Post a Comment